Multe metode au fost încercate, dar rezultatele nu sunt foarte promiţătoare. Osteodensitometria DEXA este cea mai utilizată pentru aprecierea gradului de reducere a densităţii osoase folosind raze X de densităţi diferite ce străbat osul. Astfel se poate diagnostica osteopenia ( un conţinut scăzut de minerale, care este o consecinţă firească a procesului de îmbătrânire ) şi osteoporoza, caz în care densitatea oaselor este atât de scăzută, încât se pot rupe foarte uşor.
Se recomandă această examinare femeilor peste 65 de ani, iar celor între 50-65 de ani cu factori de risc pentru osteoporoză, cum ar fi antecedentele în familie, fumatul, medicamente administrate pe termen lung (steroizi, antitiroidiene, diuretice, antiacizi cu aluminiu etc). Repetarea acestei determinări chiar la un interval de câţiva ani nu este recomandată deoarece masa osoasă se schimbă cu maxim 1% /an, nedectabilă de aparate.
Tehnologia DEXA are alte câteva limitări. Deşi aparatul măsoară nivelul de minerale din oase, nu oferă informaţii despre raportul colagen-minerale din oase.
O altă problemă este că raportarea se face la grupa de vârstă, sex, greutate şi rasă, dar o persoană cu oase mari are o masă osoasă mai mare şi prin urmare o cantitate mai mare de minerale, ceea ce poate da ca rezultat o mai mare densitate osoasă comparativ cu o persoană cu oase mici.
Alte variabile sunt moştenirea genetică şi nivelul maxim de masă osoasă avută la 20 de ani. Mai mult, nu toate aparatele sunt la fel.
Atitudinea oamenilor faţă de test este interesantă. La o densitate scăzută oamenii îşi închipuie că oasele lor sunt slabe şi se simt fragili. Adesea ei încetează să mai ridice greutăţi sau să să facă exerciţii fizice de teama unor fracturi – ori, tocmai asta ar trebui să facă pentru a-şi întări oasele.

Autor: dr. Cezar Grosar
Data publicării: 01.02.2010.
Ultima actualizare: 01.02.2010.

În principiu trebuie sa aveti in vedere ca semintele sunt o hrana densa din punct de vedere caloric (datorita continutului mare de grasimi). Mai concret, trebuie sa tineti cont de recomandarile ce rezulta din Piramida alimentatiei. Din punct de vedere nutritional, semintele oleaginoase (floarea soarelui, dovleac, susan etc), impreuna cu nucile, alunele, arahidele, fisticul, migdalele etc., au fost incadrate in aceeasi grupa cu leguminoasele uscate (mazare, fasole, soia, linte, bob, naut), si cu ouale. În cazul consumatorilor de carne în aceasta categorie mai figureaza carnea, pestele si produsele derivate din carne iar în cazul vegetarienilor, "înlocuitorii de carne" (de exemplu: tofu, cuburile si granulele de soia etc.). Cantitatea totala de alimente din aceasta grupa, consumata de un adult de 70 kg pe parcursul unei zile trebuie sa fie de 2-3 portii! O portie inseamna, de exemplu, un sfert de cana de nuci sau seminte curatate. Important este ca atat cantitatea de seminte, cat si cantitatea totala de alimente, sa fie in asa fel "croita" incat sa va mentineti greutatea corporala optima. Daca aveti un exces ponderal, este bine sa limitati aportul alimentar si sa faceti miscare mai multa.

Semintele pe care le-ati enumerat sunt foarte hranitoare si sunt de departe preferabile grasimilor de orgine animala. Acestea din urma contin o proportie mare de grasimi saturate si mult colesterol (ceea ce la valorile colesterolemiei mentionate si chiar la varsta dvs.,ar trebui evitat). De fapt, semintele oleaginoase sunt preferabile chiar si uleiului extras din ele. In timp ce uleiurile contin exclusiv sau aproape exclusiv grasimi, semintele consumate sub forma naturala furnizeaza organismului o diversitate de substante nutritive (de ex. proteine vegetale, substante minerale, vitamine, substante fitochimice, fibre alimentare si altele).
In ce priveste prelucrarea semintelor va pot asigura ca inmuierea in apa nu este necesara ele fiind digerabile si practic lipsite de substante nocive naturale. Inmuierea si fierberea (sau coacerea) este obligatorie de exemplu in cazul soiei. Alte alimente care sunt mai bine asimilate de catre organism sub forma fiarta sau coapta sunt cerealele. Semintele nu necesita nici inmuiere nici fierbere. Este suficient daca le mestecati bine!

Problema dvs. pare sa fie doar la suprafata de natura alimentara în realitate fiind vorba de reactia dvs. la stres.Va trebui deci sa va concentrati eforturile în directia rezolvarii acestui disconfort psihic datorat stresului excesiv prin alte metode decât ingestia de alimente. Este important sa întelegeti ca daca radacina problemei este alimentarea sub imperiul emotiilor, introducerea unui regim nu rezolva, de obicei, problema cresterii în greutate pentru prea mult timp. Efectuarea de exercitii fizice poate sa fie de folos dar probabilitatea aparitiei acceselor de supraalimentare si alimentarii nesanatoase ramâne in continuare. Specialistii considera ca problema alimentatiei compulsive se poate trata mult mai adecvat printr un program de dezvoltare a personalitatii impletit cu unul de recuperare a stilului de viata.

Studiile arata ca în general, persoanele cu alimentatie vegetariana au o greutate relativ mai redusa decât persoanele de aceeasi vârsta si talie care consuma un regim alimentar obisnuit. Cauza îngrasarii nu consta în regimul vegetarian în sine ci probabil în faptul ca odata cu trecerea la acest regim ati început sa consumati mai multe alimente. În general, principalele cauze ale cresterii in greutate sunt consumul unei cantitatati mai mari de grasimi si de dulciuri. Daca aceste cauze sunt prezente in cazul dvs. se impune sa reduceti aportul alimentar de alimente bogate in grasimi si zahar. Cealalta cauza importanta de crestere în greutate este sedentarismul sau lipsa de activitate fizica. Orice plan rational de revenire la o greutate optima va include în mod obligatoriu mai multa activitate fizica, de preferinta exercitiu fizic aerobic, câte 30-60 de minute în fiecare zi. In unele cazuri, cresterea in greutate poate avea cauze medicale. Pentru diagnosticarea si tratarea corecta a acestor cazuri este necesar sa va prezentati la medicul specialist.

Deoarece în unele cazuri constipatia se poate datora unor cauze care necesita interventia specifica a specialistului, prima recomandare este sa va asigurati, prin consult medical, ca este vorba doar de o constipatie habituala. Daca medicul confirma ca într-adevar este vorba de o constipatie de acest fel, luati în considerare recomandarile de mai jos, care, desi nu sunt solutii rapide, sunt totusi singurele interventii eficiente, cu efect durabil si lipsite de riscuri semnificative. atât pentru combaterea constipatiei existente, cât si pentru prevenirea constipatiei:
- o dieta mai bogata în fibre alimentare (consumati pâine integrala în locul celei albe, consumati mai multe zarzavaturi, legume, fructe si mai putine alimente rafinate);
- la nevoie se poate recurge la o suplimentare a fibrelor alimentare prin cosumul unor alimente bogate în fibre (de ex.: prune, smochine etc) sau semintele de in macinate (1-3 linguri cu apa suficienta!);
- adoptarea unui mod de viata mai activ din punct de vedere fizic (mai multa miscare, mers pe jos sau alergare dupa posibilitati, gimnastica aerobica etc.);
- ingestia de lichide (1-1,5 litri de apa pe zi în mod deosebit încercati sa beti 1-2 pahare de apa dimineata imediat dupa trezire, înainte de a servi micul dejun cu câteva minute)
- înlaturarea pe cât posibil a factorilor de risc cunoscuti (program zilnic regulat, respectarea timpului stabilit pentru necesitatile fiziologice,
- pe lânga schimbarile în stilul de viata, se poate recurge cu precautiile de rigoare la unele medicamente sau laxative naturale.
Se vor evita pe cât posibil laxativele si purgativele cu actiune drastica. Atunci când folosirea acestora este inevitabila, administrarea se va face la sfatul medicului si numai o durata strict limitata.

Prostatodinia este o afecţiune urologică ce se caracterizează prin simptome şi semne de prostatită (de exemplu, dureri sau disconfort în regiunea pelviană) neînsoţite de dovezi obiective de inflamaţie (nu sunt leucocite în secreţia prostatică sau în urina din jetul post-masaj) sau infecţie a prostatei (bacteriile nu sunt prezente în culturile efectuate din urină sau lichidul prostatic). Prostatodinia mai este numită şi sindromul de durere pelviană cronică. Având în vedere absenţa infecţiei, tratamentul cu antibiotice nu este recomandat.
 

Consumul de soia ca sursa de proteine trebuie sa se încadreze în limitele recomandate de nutritionisti. În sensul acesta standardul stabilit de expertii Organizatiei Mondiale a Sanatatii arata ca aportul de proteine trebuie sa se încadreze între 10 -15 % din necesarul caloric total ceea ce la un adult normal corespunde cu 50-75 g de proteine/zi. În tarile dezvoltate unde riscul malnutritiei proteice este practic inexistent, recomandarile se materializeaza în cifre care se apropie de limita inferioara stabilita de O.M.S. cum este cazul S.U.A. unde standardul oficial prevede un aport zilnic de numai 56 g de proteine. În functie de cantitatea de proteine asigurata din alte surse (lapte, brânzeturi, oua, fasole, mazare etc.) cantitatea de soia trebuie sa fie adaptata/limitata corespunzator.
Calculele concrete se pot face daca se tine cont de faptul ca 100 g de soia contin cca. 12 g de proteine. Chiar daca soia este un aliment cu valente nutritive cu totul speciale, nu trebuie totusi considerata aliment miraculos ci mai degraba trebuie evitate orice exagerari. La vegetarienii stricti, la care soia si preparatele din soia reprezinta o sursa cantitativ importanta de proteine, soia si preparatele din soia pot furniza jumatate sau uneori chiar mai mult de jumatate din totalul necesarului de proteine. La ovolactovegetarieni si la omnivori, soia si preparatele din soia vor putea furniza probabil o treime din necesarul de proteine. Toate aceste date trebuie tratate cu flexibilitatea impusa de principiile generale ale unei alimentatii echilibrate, rationale, dintre care regula varietatii este una esentiala. Aceasta presupune evitarea monotoniei si asigurarea necesarului de substante nutritive dintr-o diversitate de alimente si nicidecum dintr-unul singur.
În ce priveste consumul de soia ca aliment functional (cu proprietati protectoare fata de anumite boli) este interesanta pozitia oficiala a Administratiei pentru Alimente si Medicamente din SUA. În urma analizei unui numar important de studii stiintifice care au cercetat efectele consumului alimentar de soia, aceasta agentie guvernamentala permite producatorilor de preparate alimentare din soia sa tipareasca pe eticheta produselor afirmatia ca un aport alimentar zilnic de 25 g de proteina de soia are efecte benefice în prevenirea bolilor de inima cu conditia ca dieta sa fie saraca în grasimi saturate si în colesterol. În aceasta clasa de produse nu sunt incluse produsele de soia cu proteine din care s-au separat anumite fractiuni (se admit numai produsele cu proteina intacta) si nici extractele de soia (produse din categoria suplimentilor sau preparatelor fitoterapeutice). Daca tinem seama de proportia de proteine din soia, facând calculele de rigoare, rezulta ca „doza” minima de soia necesara pentru a beneficia de efectele ei favorabile în prevenirea afectiunilor cardiovasculare este de cca. 200 g. Mentionam înca odata ca aceste cifre trebuie percepute mai degraba orientativ si elastic decât absolutist si rigid.

Ardeii iuţi au multe substanţe nutritive valoroase printre care se remarcă conţinutul de potasiu şi vitamina A (caroten) .

Sursa: Danish Food Composition Databank (07.10.2010)