Săptămâna trecută am aflat cu oarecare uimire că românii de astăzi trebuie să consume un kilogram de roşii pentru a obţine substanţele nutritive pe care un român le obţinea în urmă cu 20 de ani dintr-o singură roşie. Cu această ocazie, am mai aflat că fenomenul "nu se întâmplă numai la noi în România, ci la nivel global".

Când vine vorba de informaţii ştiinţifice difuzate prin mijloacele de comunicare în masă, sunt mai mult decât prevăzător. Ca de obicei, am considerat că înainte de a accepta informaţia, ar trebui să o verific. Studii româneşti pe această temă nu m-am aştetpat să găsesc şi nici nu am găsit. Pe plan internaţional însă am identificat destul de multe studii pe această temă şi în măsura în care situaţiile din ţările respective sunt similare cu cele de la noi, concluziile cercetărilor respective ar putea contribui la o percepţie mai corectă, mai nuanţată, asupra problemei. Metodologia folosită pentru „simpla” determinare a compoziţiei alimentelor în substanţe nutritive este incredibil de complexă aşa că pentru a nu deveni obositor am decis să extrag conţinutul unui singur tabel publicat într-un articol-sinteză semnat de Jeffrey Christian.

Schimbări în compoziţia în substanţe nutritive a pătlăgelelor roşii din Canada între anii 1951 şi 1999 *

Calciu: -55,64%
Fier: -18.33%
Vitamina A: -43.36%
Vitamina C: -1.58%
B1: 0.00%
B2: + 25.00%
Niacină: + 46.00%

Aceste puţine cifre sunt departe de a spune totul chiar şi despre evoluţia plantelor alimentare din Canada însă un lucru este clar: uneori oamenii spun de zece ori mai repede "rău" decât "bine". 

În al doilea rând menţionez concluzia la care au ajuns câţiva cercetători de dincolo de ocean după efectuarea unei analize extinse asupra bazelor de date alimentare americane din a doua jumătate a secolului XX. Studiul a examinat 43 de plante alimentare comparand compoziţia lor în factori nutritivi în anul 1950 şi respectiv 1999. S-au observat scăderi certe la şate factori nutritivi (proteine, Ca, P, Fe, vitamina B2 şi vitamina C; de menţionat că scăderile au variat între 6% - pentru proteine şi 38% pentru vitamina B2) şi mai puţin certe pentru alţi şapte factori nutritivi. Autorii studiului sunt de părere că explicaţia cea mai plauzibilă pentru eventualele scăderi reale în anumiţi factori nutritivi este schimbarea soiurilor cultivate în intervalul 1950-1999 şi că pierderile sunt compensate de creşterea productivităţii. **

În concluzie, până la publicarea unor studii concrete în ce priveşte modificările survenite în compoziţia alimentelor din România, părerile exprimate trebuie tratate ca atare. În ce priveşte fenomenul global, se pare că atunci când se adreseză publicului laic, chiar şi specialiştii mai exagerează.

Autor: dr. Valentin Nădăşan
Data publicării: 02.08.2010

Bibliografie
*  http://www.ctv.ca/servlet/ArticleNews/story/CTVNews/20020705/favaro_nutr...
** Journal of the American College of Nutrition, Vol. 23, No. 6, 669–682 (2004)