Stresul este un fenomen complex pe care nici oamenii de ştiinţă nu l-au elucidat încă pe deplin. Deşi toată lumea vorbeşte de stres, sunt foarte puţini aceia care înţeleg corect aspectele fundamentale ale stresului. Termenul de stres a fost împrumutat din domeniul fizicii materialelor şi a suferit multe transformări de sens pe măsură ce oamenii de ştiinţă au descoperit noi aspecte ale acestei realităţi. Pentru a pune bazele unei înţelegeri cât mai corecte a problematicii stresului vom încerca să clarificăm câteva din cele mai răspândite prejudecăţi despre stres.

Prejudecata nr. 1

„Stresul este pericolul care ne ameninţă”. Majoritatea oamenilor confundă stresul cu pericolele sau problemele cu care se confruntă: pierderea slujbei, facturile sau ratele care trebuie plătite, conflictele sau certurile cu soţul, soţia sau copiii etc. Confuzia este perfect scuzabilă de vreme ce chiar dicţionarele explică stresul ca fiind „orice factor sau ansamblu de factori de mediu care provoacă o reacţie anormală din partea organismului uman”.
De fapt, există o distincţie între „stres” ca factor extern şi „stres” ca reacţie a organismului la acţiunea agenţilor stresori. În medicină şi psihologie, termenul „stres” nu se referă la factorii externi care acţionează asupra individului ci la răspunsul organismului la solicitările din afară. Cu alte cuvinte, stresul este reacţia organismului nostru la factorii stresori. În sens mai larg, cuvântul „stres” mai este folosit şi cu referire la starea de încordare psihică resimţită de individ în condiţiile expunerii la factori stresori.
Iată şi un exemplu care ilustrează ce înseamnă stresul. După o zi grea de lucru, abia aşteptaţi să ajungeţi acasă. Şoseaua e perfectă iar maşina e nouă aşa că şofaţi lejer cu 100 km/oră. Luaţi o curbă uşoară şi … în faţa dumneavoastră, la câteva zeci de metri, o turmă de oi traversează şoseaua blocându-vă drumul. Frânaţi brusc şi reuşiţi ca prin minune, să evitaţi accidentul. Abia după câteva secunde vă daţi seama că inima vă bate repede şi cu putere şi vă simţiţi sleit de energie de parcă aţi escaladat un munte. Ei bine, stresul nu este turma de oi care v-a tăiat calea, nici baciul neglijent asupra căruia sunteţi tentat să aruncaţi vina ci reacţiile rapide şi intense pe care pericolul iminent le-a declanşat în organism pentru ca să puteţi evita pericolul iminent.

Prejudecata nr. 2

„Stresul este consecinţa evenimentelor neplăcute”. De obicei se consideră că stresul se datorează exclusiv unor factori sau întâmplări neplăcute, ameninţătoare. Adevărul este că reacţia de stres apare nu numai atunci când avem probleme la serviciu, după un deces în familie sau un accident de maşină ci şi în momentele cu semnificaţie pozitivă, cum ar fi de exemplu promovarea într-un post nou, cumpărarea unei case, căsătoria sau naşterea unui copil.