Sunt sigur că nu vă este străină povestea cu Petrică şi lupul. Cel puţin varianta clasică. În cele ce urmează va fi vorba de o versiune modificată, cu morală aplicată la domeniul sănătăţii şi stilului de viaţă.

Cancer, cancer!

Petrică era ajutor de vânzător la minimarketul din centrul satului. Într-o zi, în timp ce descărca box-urile grele cu margarină, s-a gândit: „Ce-ar fi să-mi uşurez puţin munca, că degeaba aştept să se gândească alţii la şalele mele. Copii de grădiniţă şi pensionari de la fostul CAP, nu e unul care să nu mănânce margarină. Ştiu eu ce-am să fac.”

În aceeaşi zi mai târziu, când una din babele fără ocupaţie trecu pe la magazin şi îl ţinu de vorbă ca să-i mai treacă de urât, Petrică îi aruncă vorba ticluită mai de dimineaţă:

- Mătuşă, matale ştiai că dacă mănânci multă margarină dai în cancer?

Şi babei nici că-i trebui mai mult. În aceeaşi dupa-amiază, când nepoţii faceau tărăboi că le trebuie suplimentul, bunica le unse feliile cu ... untură ţărănească. Nepoţii, nedumeriţi, schiţară câte un de prostest dar foamea şi poate şi verdictul citat cu importanţă de bunica lor, îi determină să se resemneze. Au compensat gustul neobişnuit presărând de două ori mai multă sare ca de obicei şi muşcând mai des din ceapa verde.

În zilele următoare, fenomenul se generaliză. Feliile cu margarină unse de părinţi rămâneau neterminate. Dar n-apucă Petrică să beneficieze de scăderea vânzărilor de margarină că peste o săptămână s-a dat singur de gol şi lumea a început din nou să ungă pâinea cu margarină.

Curat plastic!

Nu trecură multe zile şi lui Petrică îi veni iarăşi cheful de distracţie. Şi fiindcă bănuia că a doua oară nu va mai ţine aceeaşi sperietoare, inventă alta.

- E curat plastic! îi spuse el unui prieten de aceeaşi vârstă.

Unii s-au arătat mai sceptici şi au cerut detalii:

- Cum adică plastic, măi Petrică? Doar nu vrei să zici că-i făcută din ulei de motor!

Dar Petrică nu se lăsa intimidat.

- Aşa-i că nu-ţi vine să crezi? Dacă-ţi spun că am văzut la televizor?! A spus unul, nu ştiu ce cercetător cu doctorate, că cică are structură identică cu a maselor plastice. Dacă nu crezi, n-ai decât să te umfli cu chestia asta sintetică. A zis clar specialistu' la tv, că odată ce intră în corp, nu mai iese.

Şi iarăşi au ajuns cutiile de margarină abia-ncepute la gunoi. Oricâte reduceri făcu patronul, indiferent ce margarine cu CD-uri de muzică puse pe raft, ba la un moment dat organiză şi tombolă cu câştiguri speciale numai pentru cumpărătorii de margarină, stratagema lui Petrică dădu rezultate. Stocul de margarină se vindea greoi şi patronul, bombănind nemulţumit, se lăsă păgubaş şi nu mai comandă multă vreme marfă nouă de teamă să nu meargă în pierdere mare.

Musteşte de chimicale

Spre dezamăgirea lui Petrică, după un timp lumea uită iarăşi de primejdia cea grozavă şi lucrurile reveniră la normal. Oamenii s-au întors încă odată la margarina importată de la en-gros-ul din oraş şi Petrică icnea iarăşi din greu la descarcat containerele cu cutii galbene, rotunde. „Aşa nu se mai poate. Dacă nu iau măsuri, o să dau în hernie de disc.” se gândi el cu obidă.

Şi ideea salvatoare, nu se lăsă mult aşteptată.

În timp ce vecina de la colţul străzii îşi punea delicatesele în punga de nylon şi se lăuda ce bine se trece la ea acasă noul sortiment de margarină, Petrică îşi desfăşură noua strategie:

- Ce ştii tu, vecină. Nu vreau să te sperii dar habar n-ai ce vorbeşti.

- Cum adică? Ce-i cu ea?

- Ei, parcă nu ştii. Ştie toată lumea.

- Nu! Ce să ştiu. Hai spune, nu mă mai fierbe.

- Ce să fie vecină, e plină de chimicale. Numai noi românii mai mâncăm aşa ceva. Toată Europa s-a înţărcat de bombele astea de E-uri. Da' până ne deşteptăm noi ... înghiţim toate gunoaiele. A apărut şi pe internet, vecină. Cică au făcut şi un experiment. Din cauza conservanţilor şi coloranţilor din ea, nici viermi nu face! Dacă intoxică şi gângăniile, te mai miri de om că boleşte?

Şi-aşa, a treia oară a dat spaima-n sat. Şi-aşa, a treia oară, satul a trecut la dieta fără margarină. Unii deveniră adepţi convinşi ai unturii. Alţii ai untului. Alţii ai dat-o pe smântână. Unii au început să folosească seul, ca-n vremurile rele. Câţiva, dintre cei mai înstăriţi, au cârmit-o pe dieta cu ulei de măsline.

Sperietoarea care nu mai sperie

Cel mai ciudat este însă că după încă o bucată bună de vreme, totuşi nu foarte lungă, patronul era din nou fericit că afacerea cu margarina a intrat în normal. Şi bineînţeles, Petrică trebuia să descarce fără crâcnire, marfa urâcioasă. Sperietura a trecut şi a treia oară. De data asta definitiv. Indiferent ce sperietori a mai inventat şi lansat Petrică, sătenii nu le-au mai băgat în seamă. Ba încă unii făceau şi glume aspre:

- Petrică băiatule, vezi de mai adu din magazie nişte cutii din alea cu unsoare sintetică. Nu vezi că raftul e gol? Hai repejor, că nu le-oi ţine să faci numa' tu cancer!

Care ar fi morala

În ultimii ani am fost asaltaţi cu avertismente despre o sumedenie de pericole ascunse în alimente. Am fost bombardaţi în rafale insistente cu informaţii alarmiste despre produse cum este şi margarina. Dacă există pericole, aceste atenţionări sunt inevitabile şi justificate. Problema gravă este că datorită falselor alarme, populaţia riscă să devină insensibilă, inclusiv la cele mai serioase şi reale pericole. După ce Petrică a strigat de trei ori, „Ajutor, oameni buni! Lupul la oi!” şi oamenii au constatat de fiecare dată că a fost doar o glumă, câţi dintre ei l-au mai bagat în seama, atunci când lupul a venit cu adevărat? Nici unul.

Cam aşa stau lucrurile şi cu margarina. În dreptul ei au fost lansate avertismente reale şi avertismente false. Necazul este că numărul falselor pericole asociate margarinei este atât de mare încât riscă să submineze importanţa adevăratului risc cu care este asociat consumul de margarină.

Problema cu sperietorile care mai de care mai fanteziste este că deciziile bazate pe explicaţii greşite tind să fie abandonate, de îndată ce se adevereşte că alarma a fost falsă.

De fapt, mai este o problemă la fel de serioasă. Atunci când renunţi la margarină fără să înţelegi de ce faci acest lucru, rişti să o înlocuieşti cu un produs care este la fel sau chiar mai nesănătos. Din nefericire, asta se întâmplă în realitate cu mulţi dintre cei care au rezolvat problema margarinei fără să înţeleagă corect pericolul. Înlocuirea margarinei cu untul, untura sau orice alt produs bogat în grăsimi saturate, este o autoînşelare. De fapt, untul şi untura pe lângă grăsimile saturate mai conţin şi colesterol, ceea ce ar trebui să ne facă să le considerăm cele mai proaste surse de grăsimi alimentare din toate câte există.

Clarificare finală

La ora actuală, majoritatea sortimentelor de margarină comercializate pentru consum (nu pentru gatit) au un conţinut nesemnificativ de grăsimi trans deoarece nu se mai obţin prin procesul de hidrogenare ci prin interesterificare. Studiile, încă nu foarte numeroase, arată mai degrabă că aceste margarine nu au efecte nedorite asupra grăsimilor din sânge dar, desigur, rămâne de văzut dacă această situaţie aparent liniştitoare va fi confirmată de cerectările viitoare. Oricum, margarina nu ar trebui considerată altceva decât este: un aliment bogat în calorii şi grăsimi care, în caz că este consumat, trebuie consumat în cantităţi limitate.

Autor: dr. Valentin Nădăşan
Data publicării iniţiale: 18.04.2007
Data ultimei actualizări: 11.11.2010