Eroarea nr. 9: Vaccinurile pot cauza autism

În data de 3 octombrie 1999, CNN a difuzat un program în care părinţii lui Liam Reynolds un copil de trei ani, au declarat că s-a îmbolnăvit de autism la două săptămâni după ce a primit vaccinul împotriva rujeolei, oreionului şi rubeolei [1]. Programul a inclus punctul de vedere al dr. Stephanie Cave, medic din Louisiana, care "este specializată în tratarea autismului" prin regim alimentar şi suplimente nutriţionale [2]. Un reprezentant oficial al Academiei Americane de Pediatrie a explicat de ce nu există nici un motiv pentru a crede că ar exista o legătură între autism şi vaccinare. Însă dramaticele secvenţe video ale copilului înainte şi după vaccinare, au avut probabil un impact destul de multe pentru a convinge părinţii să refuze vaccinarea copiilor lor.

Prezentatorul programului a declarat că s-a înregistrat "un salt uluitor în ce priveşte numărul de copii diagnosticaţi cu autism." Cu toate acestea, numărul diagnosticelor s-ar putea să reflecte o creştere a raportărilor de cazuri mai degrabă decât o creştere a incidenţei reale a bolii.

Autismul este o tulburare cronică de dezvoltare caracterizată prin dificultăţi de interacţiune socială, de comunicare şi prin interese şi activităţi restrictive şi repetitive. Autismul poate fi observat iniţial la sugari sub forma deficienţei de ataşare dar, cel mai des, este identificat pentru prima oară la copiii mici, în cea mai mare băieţi, cu vârsta între 18 şi 30 de luni. Băieţii au o probabilitate de 3-4 ori mai mare de a fi afectaţi de autism decât fetele. Totuşi, ca grup, fetele pot fi mai grav afectate. Diagnosticul corect al autismului depinde de un istoric precis al dezvoltării axat pe tipuri de comportament tipice pentru autism şi pe evaluarea abilităţilor funcţionale. Aproximativ 75% dintre persoanele cu autism sunt retardate mintal. Mai puţin de 5% dintre copiii cu trăsături autiste au cromozom X fragil sau o altă anomalie cromozomială cunoscută. Deşi nu există vindecare, autismul se poate trata. Simptomele asociate cu autism se ameliorează deseori pe măsură ce copiii încep să achiziţioneze limbajul şi învaţă cum să-şi comunice nevoile.

În cele mai multe cazuri de autism, cauza nu este evidentă. Într-un număr redus de cazuri, au fost identificate cauze biologice, cu toate că nici unul dintre ele nu este strict caracteristic pentru autism. Printre factorii prenatali se numără rubeola intrauterină, scleroză tuberoasă, anomalii cromozomiale cum ar fi sindromul Down precum şi anomalii cerebrale cum ar fi hidrocefalia. Printre tulburările postnatale asociate cu autism sunt citate frecvent fenilcetonuria netratată, spasmele infantile şi encefalita herpetică. În majoritatea cazurilor, totuşi, nu poate fi identificată nici o cauză.

Teoria actuală agreată de mulţi experţi este că autismul e o tulburare de cauză genetică ce apare înainte de naştere [3]. Studiile efectuate pe persoane cu autism au constatat anomalii în structurile creierului care se dezvoltă în primele câteva săptămâni ale dezvoltării fătului. [4]. Printre dovezile care arată că genetica este o cauză importantă, dar nu exclusivă, a autismului, se numără şi riscul de 3-8% de reapariţie în familiile cu un copil afectat. Un grup de lucru convocat de Institutele Naţionale de Sănătate în 1995 a ajuns la consensul că autismul este o boală genetică. O problemă nerezolvată de grup a fost rolul factorilor imunologici în tulburările din spectrul autist; s-a sugerat că sunt necesare studii în continuare pentru clarificarea acestei situaţii.

Nu există dovezi pentru a susţine legătura

Unii părinţi ai copiilor cu autism cred că există o legătură între vaccinul rujeolă, oreion, rubeolă (ROR) şi autism. Oricum, nu există motive rezonabile pentru a crede că vreun vaccin ar putea cauza autism sau orice alte tulburări de comportament. De regulă, simptomele de autism sunt observate de părinţi atunci când copilul începe să manifeste întârzieri în achiziţia vorbirii după vârsta de 1 an. Vaccinul ROR se administrează prima dată la copii de 12-15 luni. De vreme ce aceasta este şi vârsta la care de obicei apare autismul, nu este de mirare că în unele cazuri, autismul urmează vaccinării ROR. Totuşi, explicaţia logică ce se impune de departe este coincidenţa şi nu legătura de tip cauză-efect.
Dacă vaccinul antirujeolic sau orice alt vaccin ar cauza autism, ar trebui să fie un fenomen foarte rar, deoarece milioane de copii au primit vaccinuri fără nici un efect patologic. Singura „dovadă” care leagă vaccinul ROR de autism a fost publicată în revista medicală britanică „Lancet” în 1998 [5]. Oricum, editorialul publicat în acelaşi număr al revistei, a exprimat îndoieli cu privire la validitatea studiului [6]. Pe baza datelor culese de la 12 pacienţi, dr. Andrew Wakefiled (un gastroenterolog britanic) şi colegii lui, au presupus că vaccinul ROR ar fi putut fi cauza posibilă a unor tulburări intestinale care au dus la scăderea absorbţiei unor vitamine şi substanţe nutritive esenţiale care la rândul lor au putut determina tulburări de dezvoltare cum ar fi autismul. Însă nu a fost raportată nici o analiză ştiinţifică pentru argumentarea teoriei. Dacă această serie de 12 cazuri reprezintă un sindrom clinic neobişnuit sau unic e dificil de apreciat în lipsa informaţiilor despre mărimea populaţiei de pacienţi din care au fost identificate aceste cazuri precum şi în lipsa datelor despre perioada de timp pe parcursul căreia au fost adunate cazurile. Dacă, de exemplu, s-a întâmplat ca aceste cazuri cu autism să fie trimise preferenţial către cabinetul cercetătorului, seria de cazuri raportate reflectă o selecţie subiectivă prin trimitere preferenţială.

Mai mult, teoria că autismul ar putea fi cauzat de o absorbţie slabă a unor nutrienţi datorată inflamaţiei instestinului este lipsită de sens şi nu e sprijinită de datele clinice. În cel puţin 4 din 12 cazuri, tulburările de comportament au apărut înainte de primele simptome ale bolii inflamatori intestinale. De asemenea, de la data publicării raportului lor original în februarie 1998, Wakefield şi colaboratorii săi au publicat un alt studiu în care analize de laborator cu înaltă specificitate la pacienţii cu boală inflamatorie intestinală, mecanismul presupus pentru autism consecutiv vaccinării ROR, au dat rezultate negative pentru virusul rujeolei [7,8].
Există de asemenea şi alte investigaţii recente care nu sprijină asocierea cauzală dintre ROR (sau alte vaccinuri care conţin rujeolă) şi autism sau boală inflamatorie intestinală [9-13].  Într-o investigaţie a unui grup de lucru pentru vaccinul ROR din cadrul cadrul Comitetului Medical pentru Siguranţă al Marii Britanii (1999) a fost însărcinată cu evaluarea mai multor sute de rapoarte, colectate de o firmă de avocatură, privind autismul, boala Crohn sau tulburări similare apărute ulterior administrării vaccinurilor ROR sau RR. Grupul de lucru a efectuat o analiză sistematică, standardizată a informaţiilor furnizate de părinţi şi medici. Deşi au precizat că este imposibil de dovedit sau de infirmat asocierea sugerată (din cauza calităţii diferite a datelor, a subiectivităţii în selecţia cazurilor şi din cauza lipsei unui grup de control), grupul de lucru a tras concluzia că informaţia disponibilă „... nu a sprijinit asocierea cauzală sugerată sau să ofere motive de îngrijorare cu privire la siguranţa vaccinurilor ROR sau RR.”  [12]  În martie 2000, un raport al Consiliului de Cercetare Medicală (Medical Research Council) a concluzionat că între martie 1998 şi septembrie 1998 nu au apărut noi dovezi care să sugereze o legătură cauzală între vacinul ROR şi autism sau boala inflamatorie intestinală. [13]. Asociaţia Medicală Americană a ajuns la aceeaşi concluzie.

Un studiu efectuat de Taylor şi colaboratorii săi oferă dovezi populaţionale care înving multe dintre limitările pe care le-au întâmpinat grupul de lucru şi colaboratorii lui Wakefield.[14,15]. Autorii au identificat toate cele 498 de cazuri cunoscute cu tulburări din spectrul autist (TSA) din anumite districte din Londra, născuţi în 1979 sau mai târziu şi i-au pus în legătură cu un registru al vaccinărilor de tip regional şi independent. Tulburările din spectrul autist includ autismul clasic, autismul atipic şi sindromul lui Asperger, însă rezultatele au fost similare atunci când cazurile de autism clasic au fost examinate separat. Autorii au remarcat:

• Numărul cunoscut de cazuri cu tulburări din spectrul autist a crescut din 1979, dar nu a existat o creştere accentuată după introducerea vaccinului ROR în 1998.
• Cazurile vaccinate înainte de vârsta de 18 luni au avut vârste similare la momentul diagnosticului ca şi cazurile vaccinate după vârsta de 18 luni sau cele nevaccinate, indicând că vaccinarea nu duce la o manifestare mai timpurie a caracteristicilor autiste.
• La vârsta de doi ani, acoperirea cu vaccin ROR între cazurile cu tulburări din spectrul autist a fost aproape identică cu acoperirea vaccinală a copiilor de aceeaşi vârstă din întreaga regiuni, aducând dovada unei lispe generale de asociere cu vaccinarea.
• Diagnosticarea iniţială a autismului sau apariţia semnelor iniţiale de regresie a comportamentului nu au avut o probabilitate mai mare de a apărea în anumite perioade de timp consecutive vaccinării comparativ cu alte perioade de timp.
• A existat o asociere statistică slabă între vaccinarea ROR şi îngrijorarea iniţială a părinţilor, dar aceasta se pare că s-a datorat dificultăţii cu care părinţii şi-au adus aminte de vârsta precisă a debutului tulburărilor şi unei preferinţe a aproxima vârsta ca fiind cea de 18 luni.

Un studiu efectuat asupra populaţiilor de copii din două comunităţi din Suedia, de asemenea, nu a găsit o dovadă a unei asocieri între vaccinarea ROR şi autism[16]. Acest studiu nu a descoperit nici o diferenţă între prevalenţa autismului la copiii născuţi după introducerea vaccinului ROR în Suedia comparativ cu copii născuţi înainte.
În ianuarie 1990, un comitet al Institutelor de Medicină (SUA) care a examinat posibilele efecte asupra sănătăţii asociate cu vaccinul DTP (difterie, tetanos, pertussis) a concluzionat că nu sunt dovezi care să indice o relaţie cauzală între vaccinul DTP sau componenta pertussis a vaccinului si autism [17]. De asemenea, date obţinute prin Sistemul de monitorizare al efectelor adverse consecutive imunizărilor care funcţionează în cadrul Centrului de Control al Bolilor, au arătat că nu există cazuri de autism apărute în decurs de 28 de zile de la vaccinarea DTP în perioada 1978-1990, perioadă în care au fost administrate în SUA aproximativ 80,1 milioane de doze de vaccin DTP. Între ianuarie 1990 şi februarie 1998, către Sistemul de raportare al reacţiilor adverse la vaccinuri (VAERS) au fost raportate doar 15 cazuri de comportament autist survenite consecutiv imunizării. Datorită numărului mic al rapoartelor pe o perioadă de 8 ani, cazurile raportate este probabil să reprezintă apariţii fără legătură cu vaccinarea, prin coincidenţă întâmplătoare. Cele mai frecvente vaccinuri citate în rapoarte sunt cel difteric, tetanic şi pertussis (DPT), vaccinul polio administat oral (OPV) şi ROR. Alte vaccinuri raportate ca având o posibilă asociere cu autismul sunt Haemophilus influenzae tip B şi hepatita tip B.
În anul 2000, Academia Americană de Pediatrie, a convocat o comisie multidisciplinară de experţi pentru a revizui cunoştinţele existente despre dezvoltarea, epidemiologia şi genetica tulburărilor din spectrul autist şi asocierea ipotetică cu boala inflamatorie intestinală, respectiv cu vaccinul ROR: Comisia a ajuns la concluzia următoare:

„Cu toate că asocierea posibilă cu vaccinul ROR a suscitat atenţia mărită a publicului şi politicienilor şi sunt mulţi cei care au tras propriile lor concluzii bazate pe experienţa personală, dovezile disponibile nu sprijină ipoteza că vaccinul ROR cauzează autism sau tulburări asociate sau boala inflamatorie a intestinului. Administrarea separată a vaccinurilor pentru rujeolă, oreion şi rubeolă la copii nu oferă beneficii faţă de administrarea vaccinului combinat ROR şi ar duce la imunizare întârziată sau omisă. Pediatrii trebuie să conlucreze cu familiile pentru a se asigura că copiii sunt protejaţi timpuriu în cel de-al doilea an de viaţă de aceste boli repvenibile. Trebuie făcute în continuare eforturi în cercetare în vederea identificării cauzelor tulburărilor din spectrul autist [18].

Faptul că autismul este diagnosticat pe parcursul celui de-al doilea an de viaţă nu înseamnă că el începe la această vârstă. Analiza înregistrărilor video efectuate începând de la naştere au arătat că majoritatea copiilor care sunt diagnosticaţi ca autişti în cursul celui de-al doilea sau treilea an de viaţă au semne anormale pe parcursul primului an de viaţă şi unii chiar de la naştere [19-26].
Recent, Studiul National Childhood Encephalopathy Study (NCES) a fost examinat pentru a vedea dacă există vreo legătură între vaccinul rujeolic şi evenimentele neurologice. Cercetătorii din Anglia nu au descoperit nici un indiciu care să arate că vaccinul rujeolic ar contribui la dezvoltarea unor deficienţe educaţionale sau comportamentale sau a altor posibile semne de leziuni neurologice pe termen lung [27].
Majoritatea indivizilor nu au reacţii adverse după primirea vaccinului ROR. Aproximativ 5-15% dintre vaccinurile administrate pot duce la apariţia febrei la 5-12 zile după vaccinarea ROR iar în 5% dintre cazuri poate să apară o erupţie. Tulburări ale sistemului nervos central, inclusiv encefalită şi encefalopatie, au fost raportate cu o frecvenţă mai mică de 1 la 1 milion de doze administrate. În iulie 2002, după ce Wakefield a depus mărturie înaintea unui comitet al Congresului sub conducerea unui oponent al vaccinurilor, dr. Michael Fitzpatrick (medic generalist britanic, parintele unui copil autist) a declarat că Wakefield „a părăsit ştiinţa medicală pentru a se alătura dogmelor pseudoştinţifice, celebrităţilor şi campaniilor media populiste.”[29] Într-o critică devastatoare a conduitei lui Wakefield şi Paul Shattock (un farmacist şi oponent al vaccinurilor care conduce aşa-numita Unitate de Cercetare a Autismului la Universitatea din Sunderland), Fitzpatrick a declarat:

„Există în prezent o reţea înfloritoare de laboratoare private care oferă teste de urină şi sânge de tipul celor efectuate de dl Shatock – toate fără valoare diagnsotică recunoscută. Există un sector substanţial de afaceri care vând suplimente alimentare, vitamine, minerale, enzime şi toate soiurile de produse dietetice speciale – toate fără valoare terapeutică dovedită. Caracteristica comună a testelor şi suplimentelor este preţul lor exorbitant, sugerând că se fac profituri mari din intervenţii banale cu valoare nedovedită, deseori pe seama părinţilor disperaţi, dintre care mulţi au venituri reduse.
Există şi alţi beneficiari ai campaniei antiROR. Practicienii privaţi de medicină de familie fac profituri cu procente foarte mari din vânzarea separată a vaccinurilor. Avocaţii colectează nerăbdători tarifele încurajând speranţele părinţilor în privinţa compensaţiilor substanţiale pe care le vor câştiga pentru pretinsele vătămări suportate de pe urma vaccinului ROR, dând curs unor procese. Nu e de mirare că din ambele bresle se găsesc suporteri entuziaşti ai cruciadei dr.lui Wakefield. Se pare că jurnaliştii de investigaţie ai Marii Britanii sunt atât de orbiţi de harisma dr.lui Wakefield şi atât de creduli faţă de deformările ştiinţei, încât sunt reticenţi în a investiga abuzurile reale generate în jurul campaniei antiROR  [29]."

La fel ca în cazul administrării oricărui agent care poate produce febră, unii copii pot avea convulsii febrile.Majoritatea celor consecutive vaccinării rujeolice sunt convulsii febrile simple şi afectează copiii fără factori de risc cunoscuţi. Un risc crescut de convulsii febrile poate să apară la copiii cu antecedente de convulsii.

Concluzia finală

Nu există dovezi care să sugereze că vaccinul antirujeolic creşte riscul de apariţie al autismului sau altor tulburări de comportament [28]. Beneficiile cunoscute întrec cu mult orice riscuri necunoscute. Centrul de Control al Bolilor continuă să recomande două doze de vaccin ROR pentru toţi copiii care nu au o contraindicaţie medicală cunoscută; prima doză e recomandată la vârsta de 12-15 luni iar a doua doză fie la vârsta de 4-6 ani fie la 11-12 ani [30,31].
Pentru asigurarea siguranţei vaccinurilor, Centrul de Control al Bolilor, Administraţia pentru Alimentele şi Medicamente, Institutele Naţionale de Sănătate şi alte agenţii federale examinează periodic orice nouă dovadă care ar sugera probleme posibile privind siguranţa vaccinurilor. În prezent, Centrul de Control al Bolilor conduce un studiu în zona metropolitană a Atlantei pentru a evalua mai departe orice posibilă asociere între vaccinarea ROR şi autism.
Imunizarea împotriva rujeolei a dus la o scădere dramatică a incidenţei rujeolei, boală care uneori este fatală. Consider că modul în care CNN a reflectat această problemă a fost extrem de iresponsabil şi va determina decesul copiilor ai căror părinţi au fost speriaţi ca să nu-şi mai vaccineze copiii.

(Va urma)

Sursa: Quackwatch, preluat cu permisiunea editorului.
Versiunea în limba română: dr. Valentin Nădăşan
Data publicării iniţiale: 15.02.2012.

Bibliografie

1. A question of harm. CNN & Time broadcast, Oct 3, 1999.
2. Mama lui Liam, Shelley H. Reynolds a înfiinţat şi conduce fundaţia Unlocking Autism, o organizaţie care urmăreşte să „aducă subiectul autismului din casele oamenilor în prim planul opiniei publice”. Dr. Cave este un membru al consiliului care este descris pe website ca „lider şi luptător pentru terapii alternative care par să fie eficiente la mulţi dintre copiii noştri” Ea crede că în folosirea de medicamente doar ca ultimă posibilitate, concentrându-se mai degrabă asupra identificării particularităţilor biochimice unice ale fiecarui copil, făcând eforturi pentru a atinge un echilibru prin suplimente nutriţionale şi intervenţii dietetice.” Ideea că autismul reprezintă un dezechilibru alimentar este absurdă.
3. Piven J. The biological basis of autism. Current Opinion in Neurobiology 7:708-712, 1997.
4. Rodier PM, Hyman SL. Early environmental factors in autism. MRDD Research Reviews 5:121-128, 1998.
5. Wakefield AJ and others. Ileal lymphoid nodular hyperplasia, non-specific colitis, and regressive developmental disorder in children. Lancet 351:637-641, 1998.
6. Chen RT, DeStefano F. Vaccine adverse events: Causal or coincidental? Lancet 351:611-612, 1998.
7. Chadwick N and others. Measles virus DNA is not detected in inflammatory bowel disease using hybrid capture and reverse transcriptase followed by polymerase chain reaction. Journal of Medical Virology 55:305-311, 1998.
8. Duclos P, Ward BJ. Measles vaccines: A review of adverse events. Drug Safety 19:435-454, 1998.
9. Afzal MA and others. Absence of measles-virus genome in inflammatory bowel disease. Lancet 351:646, 1998.
10. Ekbom A and others. Perinatal measles infection and subsequent Crohn's disease. Lancet 344:508-510, 1994.
11. Metcalf J. Is measles infection associated with Crohn's disease? British Medical Journal 316:561, 1998.
12. Medicines Commission Agency/Committee on Safety of Medicines. The safety of MMR vaccine. Current Problems in Pharmacovigilance 25:9-10, 1999.
13. McGregor AM and others. Report of the Strategy Development Group Subgroup on Research into Inflammatory Bowel Disorders and Autism. London: Medical Research Council, March 2000.
14. Taylor B and others. Autism and measles, mumps, and rubella vaccine: No epidemiological evidence for a causal association. Lancet 353:2026-2029, 1999.
15. DeStefano F, Chen RT. Negative association between MMR and autism. Lancet 353:1987-1988, 1999.
16. Gillberg C, Coleman M. Autism and medical disorders: A review of the literature. Developmental Medicine and Child Neurology 38:191-202, 1996.
17. Howson CP and others, editors. Adverse Effects of Pertussis and Rubella Vaccines, Washington, DC: National Academy Press, 1991.
18. Halsey NA and others. Measles-mumps-rubella vaccine and autistic spectrum disorder: Report from the New Challenges in Childhood Immunizations Conference Convened in Oak Brook, Illinois, June 12-13, 2000. Pediatrics 107(5):E84, 2001.
19. Adrien JL and others. Autism and family home movies: preliminary findings. Journal of Autism and Developmental Disorders 21:43-49, 1991. PMID: 2037548
20. Adrien JL and others. Blind ratings of early symptoms of autism based upon family home movies. Journal of the American Academy of Child and Adolescent Psychiatry 32:617-626, 1993.
21. Adrien JL and others. Early symptoms in autism from family home movies. Evaluation and comparison between 1st and 2nd year of life using I.B.S.E. scale. Acta Paedopsychiatrica 55:71-75, 1992.
22. Carmagnat-Dubois F and others. Rett syndrome and autism: Early comparative evaluation for signs of autism using family movies. Encephale 23:273-279, 1997.
23. Eriksson AS, de Chateau P. Brief report: A girl aged two years and seven months with autistic disorder videotaped from birth. Journal of Autism and Developmental Disorders 22:127-129, 1992.
24. Mars AE, Mauk JE, Dowrick PW. Symptoms of pervasive developmental disorders as observed in prediagnostic home videos of infants and toddlers. Pediatrics 132:500-504, 1998.
25. Osterling J, Dawson G. Early recognition of children with autism: a study of first birthday home videotapes. Journal of Autism and Developmental Disorders 24:247-257, 1994.
26. Teitelbaum T and others. Movement analysis in infancy may be useful for early diagnosis of autism. Proceedings of the National Academy of Sciences U S A 95:13982-13987, 1998.
27. Zakian A and others. Early signs of autism and family films: A new study by informed evaluators and those unaware of the diagnosis. Encephale 26:38-44, 2000.
28. Miller D and others. Measles vaccination and neurological events. Lancet 349:730-731, 1997.
29. Tan LJ. Vaccines do not cause autism. American Medical Association position statement, posted April 3, 2000.
30. Fitzpatrick M. MMR: MMR: The making of junk science. Spiked Health, July 5, 2002.
31. Measles prevention: Recommendations of the immunization practices advisory committee. Morbidity and Mortality Weekly Report, Vol.38 , No.S-9, Dec 29, 1989.
32. Measles, mumps, and rubella-vaccine use and strategies for elimination of measles, rubella and congenital rubella syndrome and control mumps: Recommendations of the advisory committee on immunization practices. Morbidity and Mortality Weekly Report, Vol 47, No. RR-8, May 1, 1998.