Comentarii pe marginea articolului „Deficienţa de vitamina B12 - Ultimul bastion al mâncătorilor de carne”, McDougall Newsletter 11/2007 (partea a 1-a)

Risc evitabil sau fatalitate?

Cursa aeriană nr. 999.999 este gata de plecare. Probabilitatea ca aparatul de zbor să se prăbuşească este de numai 1 la 1.000.0000. Vă invităm să urcaţi şi vă dorim călătorie plăcută!

Cam aşa ar putea fi ilustrată pe înţelesul tuturor, „încurajarea” dr. McDougall, adresată vegetarienilor care intenţionează să se îmbarce în cursa „vegetarianismului total” dar îşi fac griji în legătură cu asigurarea vitaminei B12.

În numărul din noiembrie 2007, dr. McDougall arăta în buletinul informativ publicat de instituţia pe care o conduce că

„în realitate, un vegetarian altfel sănătos, care urmează un regim alimentar de bun simţ, are un risc de îmbolnăvire prin deficienţă de vitamina B12 extrem de mic, o şansă mai mică decât 1 la 1 milioan."

În paranteză fie spus, riscul de mortalitate datorat accidentelor aviatice este mai redus. Să luăm de exemplu, Air France. Conform statisticilor din ultimii 20 de ani, dintre companiile aviatice europene, are cele mai multe accidente soldate cu decese şi anume 4 (patru!). Însă raportate la numărul total de zboruri din această perioadă (5, 92 milioane de zboruri) cele patru zboruri sfârşite tragic ne conduc la o probabilitate de 0,67 la 1 milion! Un alt exemplu, dintre companiile americane, ales la fel, după cel mai mare număr de accidente în care s-au înregistrat decese, ar fi United Airlines. Cele 6 accidente raportate la un total de 13,85 milioane de zboruri conduc la un risc de 0,43 la 1 milion! În medie, probabilitatea unui pasager de a muri într-un accident aviatic este de aproximativ 1 la 8 milioane! Deci, de opt ori mai mică decât probabilitatea menţionată de dr. McDougall.

E adevărat, riscul strict vegetarianului este doar un risc de îmbolnăvire, nu neapărat de deces, însă dacă ar fi să alegeţi între un avion care are o probabilitate de a se prăbuşi de 1 la 1 milion şi unul care nu are acest risc ... Nu-i aşa că nu are rost să formulez întrebarea până la capăt? Indiferent cât de mic ar fi riscul suplimentar, dacă am avea posibilitatea, am alege să zburăm cu avionul mai sigur. Aceasta este şi unul din punctele în care argumentaţia dr. McDougall pare să se fi lăsat condusă mai mult de artificii decât de realitate. Riscul celor care adoptă un regim vegetarian total de a face anemie megaloblastică, tulburări neurologice sau alte probleme datorate carenţei de vitamina B12 nu este, şi nu trebuie prezentat ca o fatalitate. Dimpotrivă, poate fi evitat prin măsuri simple (suplimenţi adecvaţi administraţi la interval corespunzător).

Falsă alternativă

Primul subtitlu al materialului despre vitamina B12 semnat dr. McDougall sună aşa
„Avoid B12 Deficiency; Get Heart Disease and Cancer” adică, „Evitaţi deficienţa de B12, îmbolnăviţi-vă de boli de inimă şi cancer”. Ceva mai jos, urmează lămurile şi mai clare:

„Puteţi alege să mâncaţi o grămadă de alimente de origine animală bogate în B12 şi să evitaţi şansa de 1 la 1 milion de a face o anemie reversibilă sau, şi mai rarele leziuni ale sistemului nervos. Însă această decizie vă expune unui risc de 1 din 2 de a muri prematur de atac de cord sau de atac cerebral, unui risc de 1 din 7 de a face cancer de sân sau unui risc de 1 din 6 de a face cancer de prostată. Aceeaşi logică este valabilă în ce priveşte obezitatea, diabetul, osteoporaza, constipaţia, indigestia şi artrita. Toate aceste afecţiuni cauzate de o dietă cu destulă vitamina B12 se întâlnesc la oamenii cu care trăiţi şi lucraţi zilnic.”

Aici ne lovim de un alt punct şubred al argumentaţiei prezentate în materialul despre vitamina B12 al dr. McDougall. Dieta strict vegetariană este prezentată ca alternativă la dieta aterogenă, caracteristică grosului populaţiei din ţările dezvoltate, ca şi când în tot universul ar exista numai şi numai cele două posibilităţi în ce priveşte alimentaţia.

Sau, ca să mă folosesc de o ilustraţie tot din domeniul aviatic, ca şi când aş fi forţat să accepte între călătoria cu un avion casat datorită uzurii sau unor defecţiuni cunoscute şi un zepelin. Care dintre aceste zbouri este mai periculos, nici nu mai contează. Ideea e că sunt destule avioane care mă pot duce la destinaţia dorită, cu riscuri neglijabile.

Conturarea acestei probleme în termenii unei false alternative este regretabilă pentru onestitatea şi credibilitatea unui educator de sănătate. În mod eronat, suntem puşi să alegem între riscul de anemie (care ar trebui să fie extrem, extrem de mic) pe regim strict vegetarian pe de o parte şi riscul de boli cronice (infarct, cancer etc.) pe regim omnivor. Sofiştii din vremea lui Socrate ar fi fost mândri de aşa o argumentaţie. Sau poate nu chiar aşa de mândri.

Din fericire, chiar pentru cei care sunt constrânşi de sărăcie sau situaţii nedorite, există opţiuni multiple pentru stabilirea unui regim cu riscuri minime faţă de bolile cronice ale civilizaţiei şi, în acelaşi timp, fără riscul decificienţei de vitamină B12. Un regim strict vegetarian cu suplimentarea adecvată a vitaminei B12 ar fi una din variante. Regimul ovo-lacto-vegetarian raţional ar fi încă o variantă. Şi ca să fim oneşti, mai rămâne regimul omnivor în cadrul căruia se respectă recomandările pentru reducerea risculul de boli cardiace şi cancer (reducerea aportului de grăsimi saturate şi colesterol, creşterea aportului de legume şi fructe, evitarea alimentelor dense caloric etc.). Toate aceste variante asigură exact acest deziderat al unui risc minim în ce priveşte bolile cardiovasculare, cancerul şi celelalte boli cronice netransmisibile.

Când un mijloc devine scop în sine, riscul este asigurat

Philip Greenspun, un aviator pasionat de zborurile cu aparate uşoare, spune că cele mai periculoase cuvinte pe care un pilot poate să le pronunţe sunt: „Voi fi acolo în ziua Z la ora H.” El explică în continuare că piloţii care promit să ajungă într-un anumit loc la un termen fix, sunt piloţi care se încadrează în categoria cu risc înalt pentru că se hazardează să pornească la drum în condiţii nefavorabile. Mai devreme sau mai târziu, vor întâmpina fie dificultăţi care le depăşesc experienţa, fie condiţii de zbor care sunt peste posibilităţile avionului.

Acesta a fost se pare şi cazul fiului lui John Fitzgerald Kenedy. A ţinut neapărat să ducă un pasager într-un anumit loc, într-o anumită seară. N-a ţinut seamă de vizibilitatea redusă datorată lăsării întunericului şi nebulozităţii ridicate şi nici măcar nu a optat pentru traseul relativ mai sigur, ci a zburat deasupra oceanului privându-se astfel de minimele repere pe care i le-ar fi putut oferi varianta de zbor de-a lungul coastei. Fiul renumitului preşedinte american n-a mai ajuns la destinaţie. S-au dat multe explicaţii şi toate au un sâmbure de adevăr. Aviatorii înţelepţi însă ştiu că singurul risc cu adevărat inevitabil este acela de a nu ţine seama de riscuri. Pilotul unui aparat de zbor uşor pentru care locul şi data sosirii devin un scop în sine, este aproape predestinat să sfârşească într-o tragedie.

Socotesc că întâmplarea aceasta conţine o lecţie cu privire la problema vitaminei B12. Atunci când dieta (oricare ar fi ea) devine un scop în sine, confruntarea cu urmările dezastruoase este doar o chestiune de timp.

Să fim deci înţelepţi, ceea ce înseamnă şi o doză suficientă de realism. Deocamdată nu există aparat de zbor cu risc „0”. Din fericire însă putem lua o mulţime de măsuri care să ne asigure cele mai favorabile condiţii de zbor din câte există. Eu personal nu-mi pot dori mai mult de-atât. Şi sunt recunoscător pentru asta.

Pentru a citi partea a 2-a a acestui material faceţi click aici.

Autor: dr. Valentin Nădăşan
Data publicării iniţiale: 30.01.2008