Adevărul despre “golirea” veziculei biliare şi ficatului

Română

gallblader stones Source WikipediaCurele pentru “golirea” veziculei biliare şi a ficatului sunt promovate pe scară largă ca modalităţi de tratare a calculozei biliare (pietre la fiere) cât şi pentru ameliorarea unor afecţiuni medicale, începând cu alergiile şi terminând cu cancerul (1-4). Pentru “golirea” fierii se foloseşte de cele mai multe ori aproximativ o jumătate de cană de ulei vegetal amestecat cu suc de lămâie şi săruri Epsom (sulfat de magneziu), de obicei precedată de un scurt post. Mai târziu se constată apariţia în scaun a numeroase formaţiuni verzi, maronii, galbene sau negre de diferite dimensiuni. Unele dintre ele se aseamănă oarecum cu calculii biliari, dar nu sunt calculi. De fapt nu sunt decât “săpunuri” impregnate cu bilă, produse prin saponificarea parţială a uleiului. O demonstraţie recentă a arătat că amestecarea unor cantităţi egale de acid oleic (componentul principal al uleiului de măsline) şi suc de lămâie duce la apariţia unor formaţiuni semisolide, rotunde, albe, după adăugarea unei mici cantităţi de hidroxid de potasiu. Prin uscare la temperatura camerei aceste mărgele devin solide având o consistenţă foarte dură. Când se formează în intestine, aceste formaţiuni absorb bilă şi se colorează în verde (5). De asemenea, experimentul a mai arătat că dacă odată cu uleiul se consumă un pigment roşu, acesta apare în interiorul “pietrelor”. (1)

Faptul că materialul este obţinut prin anumite transfomări ale uleiului reiese cu claritate şi din descrierea celor care au recurs la această metodă de eliminare a calculilor biliari şi din aspectul imaginilor ecografice. Cel mai evident lucru este că pretinsele “pietre” eliminate plutesc la suprafaţa apei din vasul wc-ului (2,3,4), aşa cum ne şi aşteptăm de la o substanţă formată preponderent din ulei. Calculii biliari adevăraţi se scufundă. Pacienţii cu calculi biliari diagnosticaţi prin mijloace medicale pot certifica acest aspect uitându-se la examinările ecografice care li s-au făcut. Pietrele, atunci când sunt mobile, se vor localiza în cel mai decliv punct al veziculei biliare, deşi bila are o densitate mai mare decât apa.

Caracteristicile comparative ale calculilor adevăraţi şi falşi

Susţinătorii acestei metode de eliminare a calculilor biliari pretind că deşi unele tipuri de calculi se scufundă în apă, calculii bogaţi în colesterol, fiind mai uşori, vor pluti. (2,3) Acest lucru nu este adevărat, pentru că deşi calculii bogaţi în colesterol au o oarecare capacitate de plutire în vezica biliară, aceasta se manifestă doar prin plutirea la limita dintre bila mai veche, mai concentrată, care stagnează în partea inferioară a vezicii biliare şi bila mai proaspătă, mai puţin concentrată care se ridică deasupra. Radiologii folosesc acest efect de “stratificare” pentru a determina dacă pietrele sunt mai bogate în colesterol şi astfel potrivite pentru dizolvare prin săruri biliare, cum ar fi acidul ursodeoxicolic. Aceşti calculi, se vor scufunda atât în apă cât şi într-o soluţie cu o densitatate crescuta de formol şi sare folosită de obicei în sălile de operaţii pentru păstrarea calculilor în vederea trimiterii lor către laborator. Acesta este motivul pentru care cei care manipulează frecvent calculi autentici ştiu că aceştia se scufundă întotdeauna. Iată şi alte câteva indicii despre adevărata natură a falselor pietre biliare:

• În timp sau la căldură, ele tind să se transforme într-o pastă uleioasă. (5) Pacienţii sunt sfătuiţi sa le ţină în frigider (1,2). Calculii biliari sunt stabili.

• Au o forma rotund-neregulată şi în multiplele fotografii disponibile nu se poate observa deloc aspectul faţetat care rezultă frecvent prin frecarea lor continuă într-o vezică biliară supraaglomerată.

• De obicei sunt descrise ca fiind moi (7) şi ceroase sau “gelatinoase” (8). Calculii adevăraţi sunt duri şi foarte greu de sfărâmat. Calculii biliari mai moi au de obicei o textură fină, rugoasă, uscată.

• Calculii biliari adevăraţi sunt dificil de tăiat cu un cuţit spre deosebire de “pietrele” prezentate pe situl Cure Zone (http://curezone.com/ig/i.asp?i=7072).

• Falsele pietre pot avea o culoare verde strălucitoare şi pot fi translucide, ceea ce nu se observă niciodată la calculii biliari adevăraţi.

• Aşa zisele “pietre” pot fi produse în cantităţi cu mult peste capacitatea normală a veziculei biliare sau chiar a întregului sistem biliar, cât timp curăţirea este continuată şi fără să conteze dacă cel ce foloseşte metoda are sau nu vezica biliară prezentă anatomic.

Pot fi eliminaţi calculii biliari?

Există probabilitatea ca uneori calculii biliari să poată fi expulzaţi. Calculii biliari de mici dimensiuni sunt de obicei eliminaţi din vezicula biliară. Există riscul pentru calculii cu diametru mai mare de 5 mm să obtureze canalul cistic, dar cei mai mulţi trec mai departe în intestin iar apoi în afara corpului fără să fie observaţi. Vezicula biliară se poate goli spontan de calculii mărunţi dar acest lucru se întâmplă rar. (9)

Administrarea prânzului gras, conţinând o cantitate mare de ulei, stimulează contracţiile veziculei biliare. Aceasta ar putea ajuta la eliminarea calculilor mici sau chiar, în puţine cazuri, la o cantitate mare de calculi sau “nămol” biliar. Dacă întregul ritual descris mai sus, este cu adevărat necesar, e o altă problemă. Un prânz de peşte prăjit şi chipsuri sau lapte integral, sunt metode folosite cu acelaşi succes pentru a stimula vezica biliară în cursul unei examinări radiologice.

Sulfatul de magneziu (sărurile Epsom) ar putea avea un efect suplimentar prin stimularea şi relaxarea muşchilor ce controlează eliberarea bilei în intestin. Oricum, acesta acţionează în acelaşi fel ca şi grăsimile sau uleiul, producând eliberarea de colecistochinină din duoden (10). Disponibilitatea acestui hormon şi capacitatea vezicii biliare de a răspunde sunt totuşi factori limitanţi. Şansa unei reuşite este şi mai mult redusă de faptul că pacienţii cu calculoză biliară simptomatică au o veziculă biliară cu capacitate scăzută de golire (un factor în formarea calculilor biliari), pietre prea mari pentru a fi eliminate sau un canal biliar blocat (“vezicula biliară nefuncţională” în examinările cu substanţe de contrast).

Mai mult decât atât, chiar în cazul unei eliminări reuşite, se poate prevedea că cei mulţi pacienţi vor forma în continuare calculi. După dizolvarea calculilor biliari prin administrarea de acid ursodeoxicolic, 30-50% dintre pacienţi recidivează în următorii 5 ani. (11) În ciuda numeroaselor studii, nu a fost găsită nici o metodă dietetică, simplă şi sigură pentru a preveni formarea calculilor biliari. Dieta tradiţională – fără grăsimi - nu a arătat beneficii consecvente (12), poate şi datorită faptului că o masă ocazională bogată în grăsimi ajută la eliminarea calculilor mici sau a “noroiului” biliar. Acest lucru ar putea explica şi de ce pacienţii alimentaţi artificial pe termen lung sunt predispuşi la formarea de calculi biliari.

Într-o variantă populară, cantităţi mari de suc de mere sunt consumate în zilele ce preced “cura” cu ulei de măsline şi suc de lămâie (sau echivalenţi). Susţinătorii pretind că sucul de mere este un solvent al calculilor (13) şi, de obicei, aduc ca argument, un articol din prestigioasa revistă “The Lancet”. (14) Articolul citat intitulat ”Sucul de mere şi înmuierea chimică a calculilor” este doar o scurtă scrisoare către editor în care se afirmă că soţia autorului a eliminat pietre moi, maronii, “unsuroase”, după ce a consumat o cantitate mare de suc de mere, urmată de o cană plină de ulei de măsline, ca “tratament” de “golire” a veziculei biliare. Această sursă nu oferă nicio dovadă că sucul de mere înmoaie calculii. De fapt, nu există nicio posibilitate pentru sucul de mere sau orice alt aliment luat pe gură să intre în contact cu calculii din vezica biliară sau canalul biliar. Un sfincter muscular foarte eficient previne regurgitarea conţinutului intestinal în canalul biliar sau în vezicula biliară. Nu avem nici un motiv raţional pentru a crede că vreunul din ingredientele folosite la”golire” (ulei, sucuri de fructe, sulfat de magneziu) ar putea înmuia sau afecta în vreun anumit fel caracteristicile calculilor din veziculă sau canalul biliar. Sărurile biliare, cum este de ex. acidul ursodeoxicolic, pot face acest lucru, dar trebuie absorbite în torentul sangvin şi transformate de ficat înainte ca ele să poată influenţa capacitatea bilei de a dizolva colesterolul şi, de obicei, este necesar un minim de 9 luni de tratament.

Calculi hepatici

Adepţii acestei metode de eliminare a pietrelor susţin existenţa frecventă a calculilor hepatici iar unul dintre ei susţine că 99,5% dintre pacienţii suferinzi de cancer au calculi hepatici.(8) Oricum, calculii din canalele hepatice mici sunt foarte rari, cel puţin în ţările vestice, cum şi era de aşteptat pentru că bila produsă de ficat este de 5-10 ori mai puţin concentrată decât în vezicula biliară. Uneori calculi mici eliberaţi din vezicula biliară pot ajunge în canalele hepatice. Altfel, calculii se dezvoltă în canalele hepatice doar secundar unei patologii biliare grave ca stricturi, chisturi la nivelul coledocului sau cancer al canalului coledoc. Raritatea lor, chiar la pacienţii cu susceptibilitate cunoscută la formarea calculilor este arătată de un studiu recent asupra unor pacienţi având calculi biliari, dar fără alte probleme biliare. (7) Doar 3,5% dintre aceşti pacienţi au avut calculi în ductul biliar la colangiografia ce s-a efectuat în timpul tratamentului chirurgical. Peste 95% din aceşti calculi au fost identificaţi în canalul coledoc, sub nivelul de intrare al canalului cistic. Colangiografia poate detecta calculi de 1-2 mm in canalul hepatic stâng.

Cât de sigure sunt tratamentele de “golire” a veziculei biliare?

La pacienţii relativ sănătoşi şi fără factori care să ducă la complicaţii, “golirea” este în general sigură. Un prânz bogat în grăsimi prezintă cam acelaşi risc de mobilizare şi blocare a calculilor într-un loc nedorit cu declanşarea unei colici biliare sau a unor complicaţii grave cum ar fi pancreatita acută. Motive similare de îngrijorare au existat şi în cazul dizolvării calculilor biliari prin acid ursodeoxicolic sau la sfărâmarea calculilor prin litotriţie cu ultrasunete (ESWL), însă în practică, frecvenţa complicaţiilor este mai mică decât s-a estimat. Nu-mi amintesc să fi raportat vreo complicaţie sau datorată “golirii” ficatului sau veziculei biliare.

Cel mai mare risc îl au cei care amână tratamentul chirurgical în ciuda riscului de a avea complicaţii grave, de exemplu cei care au simptome frecvente sau cei care s-au recuperat după complicaţii potenţial letale ca pancreatita acută sau colangita acută (infecţia ductului biliar)

Unei femei care era nemulţumită de faptul că aspectul ecografic al calculilor era neschimbat în ciuda celor 3 “goliri” aparent reuşite, i s-a spus că va fi nevoie de până la 25 de “goliri”. Consideraţiile de mai sus sugerează că indiferent cât de multe “goliri” s-ar face, foarte puţine vor da rezultatul dorit.

 

Autor: Peter Moran, MB, BS, BSc(Med), FRACS, FRCS(Eng)
Data ultimei revizuiri a articolului original: 09.03. 2007.
Articolul a fost preluat şi publicat cu acordul dr. Stephen Barrett, M.D. de la Quackwatch, SUA.
Traducerea: dr. Grosar Marius Cezar
Data primei publicări în limba română: 02.04.2007.
Data republicării în limba română: 24.03.2013.

 

Bibliografie

1.Anonymous. Science Project: Dyeing to know the answer. CureZone posting, accessed Feb 18, 2007.
2.Clark HR. The Cure for all Diseases. Chula Vista, CA: New Century Press, 1995.
3.Liver flush & liver cleansing & gallstones: Frequently asked questions (FAQ). CureZone posting, accessed Feb 18, 2007.
4.Liver flush at CureZone file & image gallery, accessed Feb 18, 2007'
5.Sies CW, Brooker J. Could these be gallstones? Letter The Lancet 365:1388, 2005. (Full text available after free registration.)
6.Clark J. Liver / gallbladder cleanse. Jim Clark's Web site, accessed Feb 18, 2007
7.Wong C. Liver flush. Alternative Healing Centre Web site, accessed Feb 18, 2007.
8.Kelley WD. One Answer to Cancer. Kelley Foundation, 1974.
9.Gray R. Disappearing gallstones: Report of 2 cases. British Journal of Surgery Volume 61:101-103, 1974.
10.Wiener I and others. Correlation between gallbladder size and release of cholecystokinin after magnesium sulfate in man. Annals of Surgery197:412-415, 1983.
11.Collins C et al. A prospective study of common bile duct calculi in patients undergoing laparoscopic cholecystectomy: Natural history of choledocholithiasis revisited. Annals of Surgery 239:28-33, 2004.
12.Sabiston DC. Textbook of Surgery: The Biological Basis of Modern Surgical Practice. Philadelphia: Saunders,
13.Georgiou GJ. Flush gallstones naturally. Worldwide Health center Web site, Nov 13, 2003.
14.R Dekkers. Apple juice and the chemical-contact softening of gallstones. Lancet 25:354, 2171, 1999.

Secţiuni: 
Subsecţiuni diverse: