"Adevărul despre cancer" (titlul original in limba engleză: "Healing cancer from inside out") este un material video produs de un anume Mike Anderson. Scopul fimului este evident: discreditarea tratamentului convenţional al bolilor canceroase şi promovarea dietei RAVE practicată în cadrul mai multor centre de sănătate din SUA şi Mexic.

Versiunea subtitrată în limba română care a fost accesibilă o vreme pe Vimeo, a pus pe gânduri multă lume. Având în vedere deruta pe care am observat-o în rândul celor care au vizionat materialul precum şi riscul ca anumite persoane aflate în situaţii dramatice să ia decizii cu consecinţe tragice, am considerat că e bine să semnalez câteva aspecte care pun sub semnul întrebării credibilitatea mesajului prezentat în documentarul video.

În primele două minute este prezentat cazul doamnei Marry Harrington, diagnosticată cu melanom malign in stadiul patru. Aceasta povesteşte cum a scăpat de cancer printr-o dietă de câteva luni. Imediat după prezentarea cazului, în film se afirmă următoarele: "Marry nu este singură. În fiecare an, mii de oameni reversează un spectru larg de cancere, ieşind din sistem pentru a căuta tratamente alternative."

Expresia „ieşind din sistem” lasă să se înţeleagă că cei care au reuşit să scape de cancer au ales tratamente alternative în locul celor convenţionale. Cu alte cuvinte, ar trebui să înţelegem că supravieţuirea doamnei Harrington se datorează dietei pe care a urmat-o. Filmul omite însă mai multe fapte esenţiale pentru a trage o concluzie corectă asupra situaţiei doamnei Harrington. Din fericire, cu puţină perseverenţă, Internetul ne oferă detalii suplimentare. Din buletinul informativ al clinicii Gerson din Mexico (unde s-a tratat doamna Harrington) reiese că înainte de cura Gerson, Marry Harrington a beneficiat de:

a. intervenţie chirurgicală
b. 25 şedinţe de radioterapie
c. tratament cu interferon.

(Newsletter-ul clinicii Gerson din ian-feb 2006 postat aici; accesat la data de 12 iunie 2011)

Practic, pacienta se încadrează în grupul celor 15-20% din cazurile fericite care supravieţuiesc datorită aplicării tratamentelor convenţionale. Eficienţa curelor Gerson ar trebui dovedită pe cazuri care nu au beneficiat de tratamentele convenţionale.

Aproximativ la minutul 3, este prezentat următorul tabel:

Deşi producătorul filmului nu precizează nici sursa de unde şi-a procurat datele şi nici anul la care se referă, ratele de supravieţuire prezentate în tabel sunt false.

În realitate, ratele relative de supravieţuire la 5 ani sunt mai mult decât încurajatoare, cel puţin la un număr apreciabil de tipuri de cancer.

Iată spre exemplu care este situaţia raportată la anii 2000-2001 în Marea Britanie (tabelul 1 şi 2):

Tabelul 1. Rata relativă de supravieţuire la 5 ani (femei)

Tabelul 2. Rata relativă de supravieţuire la 5 ani (bărbaţi)

Datele cu privire la supravieţuirea pacienţilor trataţi pentru cancer din SUA pot fi găsite cu destulă uşurinţă pe site-ul SEER şi ne arată, că realitatea arată cu totul altfel decât este prezentată de domnul Mike Anderson. Chiar şi rata relativă de supravieţuire la 5 ani luată per ansamblu (toate formele de cancer) este undeva între 60-65%.

Aproximativ la minutul 6:40 realizatorul filmului îl citează pe dr. Bailar cu următoarea constatare publicată într-o revistă medicală prestigioasă:

Cei 35 de ani de eforturi intense concentrate asupra imbunătăţirii tratamentului trebuie judecaţi ca un eşec calificat. (Bailar JC, Smith EM. Progress against cancer? NEJM 1986; 314:1226-32)

Singura problemă este însă că în acest context, autorul este făcut să spună cu totul altceva decât a intenţionat.

La verificarea contextului original aflăm că dr. Bailar, recunoaşte că, per ansamblu, războiul împotriva cancerului nu a fost câştigat dar nu neagă progresele reale făcute în anumite privinţe.

Anumite măsuri ale eforturilor de a controla cancerul par să arate progres substanţial, unele pierderi substanţiale şi altele arată puţine schimbări. (Bailar JC, Smith EM. Progress against cancer? NEJM 1986; 314:1226-32)

În orice caz, oricât de dezamăgit ar fi de rezultatele războiului împotriva cancerului, sub nici o formă nu susţine abandonarea tratamentelor convenţionale în favoarea unor cure cu eficienţă nedovedită.

Într-un alt articol publicat 11 ani mai tâziu, acelaşi specialist, dr. John C. Bailar, deplânge din nou faptul că progresele în lupta împotriva cancerului au fost dezamăgitoare dar recunoaşte câteva domenii în care s-au făcut paşi importanţi. De asemenea, autorul consideră că ar fi timpul ca lupta împotriva cancerului să nu mai pună un accent aşa mare pe soluţia curativă cât pe metodele de prevenire a cancerului. Şi, din nou, Bailar nu susţine în nici un fel terapiile neconvenţionale ci dimpotrivă avertizează că implicarea redusă a guvernului în prevenirea cancerului riscă să îndepărteze publicul de terapiile convenţionale împingându-l spre terapiile neortodoxe. În concluzia articolului din 1997, Bailar afirmă:

Cele mai bune tratamente moderne au mult de oferit, în principiu tuturor pacienţilor suferind de cancer, dacă nu întotdeauna spre vindecare cel puţin ca tratament paliativ, şi fiecare pacient trebuie să aibă acces la cel mai precoce diagnostic posibil şi la cel mai bun tratament posibil. (Bailar JC, Gornik H. Cancer Undefeated, NEJM 1997; 336: 1569-74)

Probele de mai sus au fost suficiente să-mi aducă aminte de un proverb care parafrazat pentru cazul analizat mai sus ar suna cam aşa: "Adevărul despre cancer" - are picioare scurte.

Autor: dr. Valentin Nădăşan
Data publicării: 12.06.2011
Ultima actualizare: 18.12.2011.